Sigismund Toduţă – relaţia sa cu arta pianistică

Studia

Lucrarea îşi propune să demonstreze implicaţiile cunoaşterii aprofundate a măiestriei pianistice în contextul multiplelor preocupări ale marelui compozitor Sigismund Toduţă. Mărturisind cu recunoştinţă, în 1984, faptul că studiul pianului sub îndrumarea profesoarei Ecaterina Fotino Negru a constituit baza formării sale ca muzician, Maestrul ne-a ajutat să descifrăm viziunea sa integratoare. De fapt, Sigismund Toduţă a experimentat afectiv cele mai importante ipostaze ale profesiunii pianistice, de la solistul ce dialoghează cu ansamblul orchestral la interpretul sensibil al unor recitaluri camerale, de la exigentul profesor de pian a numeroşi elevi din Blaj la extrem de apreciatul acompaniator în recitaluri susţinute la Timişoara (1943). Afirmarea pe plan componistic a comportat relaţii de colaborare cu numeroşi pianişti ai epocii sale, care au răspuns cu entuziasm cinstei de a le fi fost încredinţate noile creaţii. Viziunea compozitorului erudit şi a remarcabilului interpret s-a făcut resimţită atât în bogata şi valoroasa sa creaţie muzicală cât şi la catedră, unde magistralele sale cursuri erau însoţite de excepţionale exemplificări la pian. Îmbinarea unei competente cunoaşteri a celor două activităţi necesare existenţei fenomenului muzical: a crea opere muzicale şi a le re-crea interpretativ, reprezintă o caracteristică definitorie a ilustrului muzician ce rămâne un ideal demn de urmat.

Cuvinte cheie:  Sigismund Toduţă, pianist, profesor, compozitor, muzicolog

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 32 nr 2

Vol. 32 nr 2