Principii ale arhitecturii sonore în Simfoniile I – II – III de Sigismund Toduţă

Studia

Primele simfonii compuse de compozitorul transilvănean Sigismund Toduţă reprezintă o importantă etapă în asimilarea şi depăşirea unor decalaje existente în secolul XX între muzica românească cultă şi cea universală. Limbajul neoromantic îmbinat cu cel neomodal, dimensiunile monumentale ale arhitecturilor şi aparatului simfonic sunt argumente convingătoare în acest sens. Cele trei simfonii reprezintă o trilogie, aserţiune demonstrată prin analizele de formă şi conţinut ale acestei lucrări. Unitatea tematicii este asigurată de ideea omagiului adus forţei creatoare a omului iar concepţia ciclică bazată pe material tematic identic sau înrudit, confirmă valoarea de model a simfonismului românesc la jumătatea secolului XX.

Cuvinte şi expresii cheie: Sigismund Toduţă, simfonism românesc, trilogie simfonică, neomodalism românesc, arhitecturi sonore

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 32 nr 2

Vol. 32 nr 2