Pianistica toduţiană în muzicologia românească

Studia doctoralia

Cercetarea noastră ne motivează să afirmăm că, neîndoielnic, pianistul Sigismund Toduţă va rămâne viu în exploziile creaţiei sale, prin măiestria îmbinării complexităţii scriiturii cu claritatea afectului, a sobrietăţii cu simplitatea, trăsături prezente în toate domeniile în care a activat. Opera toduţiană cunoaşte în muzicologia contemporană românească o adevărată ploaie de teze şi principii. De aproape jumătate de veac, studiile alimentează un spaţiu în care fenomenul toduţian ni se prezintă ca un quasi curent ce a influenţat covârşitor şcoala clujeană. Este îndreptăţit să susţinem procesele de etalonare ale limbajului toduţian, atât timp cât lucrările şi conceptele acestuia se resimt în viaţa muzicală actuală. Totuşi, în raport cu această aureolă, descoperim un element neintegrat: creaţia pianistică. Menirea prezentei expuneri este de a structura tematica elaborărilor ştiinţifice realizate până în prezent pe pianistica toduţiană, de a observa zonele de cercetare şi de a orienta viitoarele iniţiative către direcţii noi ce dispun de resurse deloc neglijabile, cu speranţa că lumina pe care o aruncă muzicologia asupra creaţiei pianistice a lui Sigismund Toduţă va trezi interes pentru interpretarea ei.

Cuvinte şi expresii cheie: metode, cameral, pianistic, analiză

 

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 32 nr 2

Vol. 32 nr 2