Știința muzicologiei: definiție, identitate, tipologii și evoluții

 

Textul de față poate fi considerat un scenariu de modelare conceptuală și, implicit, o hartă cognitivă a disciplinei muzicologie. Două aserțiuni au funcția de generatori ai întregului discurs descriptiv-analitic și anume: 1. muzicologia este o disciplină academică și o știință de substanță filologică și 2. ca metodă și discurs muzicologia este o știință compozită, constituită ca și consecința unei sinteze interdisciplinare aplicată gândirii și practicilor muzicale. Astfel, prezentarea celor doi constituenți ai săi ‒ istoric și sistematic, așa cum le-a conceput Guido Adler ‒ servește doar ca punct de plecare sau „coloană vertebrală” conceptuală pentru o deschidere disciplinară-interdisciplinară mult mai largă, fapt determinat de situația în care până și cele două nuclee generative ale muzicologiei ‒ istoric și sistematic ‒ sunt la rândul lor aplicații în domeniul muzicii a metodologiilor istoriei (ideea evoluției) și biologiei (ideea taxonomiei). Necătând însă la aceste două „stigmate” determinante ‒ filologic ca esență și multidisciplinar ca metodologie ‒ muzicologia se prezintă în contemporaneitate drept o autentică știință, un instrument funcțional de cercetare a fenomenelor sonore în calitatea lor de fapte culturale și în același timp drept un legitim și necesar membru al trinității compoziție-interpretare-muzicologie.

Cuvinte-cheie: muzicologie, multidisciplinar, analitic, descriptiv, filologic, taxonomic, normativ

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1