Scena de ansamblu – vector al dramaturgiei muzicale în concepția verdiană: Don Carlo

Cercetarea de față își propune să ilustreze, pornind de la ideea evoluției și funcției marilor scene de ansamblu în spectacolul de operă, relația indisolubilă dintre dramaturgia scenică și cea muzicală, prin coagularea întregii forțe expresive a unei opere într-un singur punct de maximă eficacitate a tensiunii, cu ramificații scenice și muzicale în momente cheie ulterioare ale operei. Vom evidenția acest aspect, tipic concepției muzical-dramaturgice romantice inaugurat de operele de maturitate ale lui Giuseppe Verdi, prin intermediul analizei scenei de ansamblu din finalul actului al doilea (scena auto-da-fé-ului) al operei Don Carlo (versiunea în 4 acte, în limba italiană) de Giuseppe Verdi, în care dramaturgia muzicală a întregii opere se construiește pe trei „gesturi” muzicale pregnante recurente: intervalul de cvartă, ca element melodic, repetarea unui acord, ca proiecție armonică și formula trioletului izoritmic, ca element de motricitate ritmică.

Cuvinte-cheie: opera, Verdi, ansamblu, dramatic, cor

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1