Influența regimurilor politice asupra creației muzicale psaltice din România, în a doua jumătate a secolului al XX-lea

În cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea, societatea românească a fost marcată de două evenimente care i-au marcat destinul: instaurarea regimului comunist, după abdicarea Regelui Mihai I în 1948, și Revoluția Română din 1989, care a marcat sfârșitul acestui regim. Monodia bizantină are o tradiție milenară în această zonă a Europei, iar contribuția psalților autohtoni la perpetuarea muzicii de strană a Bisericii Ortodoxe – inclusiv prin creații proprii – este atestată de numeroasele manuscrise redactate de români și de tipăriturile ultimelor două secole. Creația muzicală redată cu notația neumatică specifică Bisericii Ortodoxe s-a manifestat în România, în secolul al XX-lea, cu discontinuități datorate evenimentelor istorice amintite. Cântarea de strană, în stilul psaltic tradițional, a supraviețuit, deși a fost afectată de hotărârile luate de Partidul Comunist, în privința Bisericii, respectiv de încercarea de uniformizare a muzicii de strană. Lucrarea surprinde felul în care s-a reușit păstrarea tradiției și perpetuarea muzicii bisericești în dificila perioadă comunistă, insistând asupra creației muzicale religioase redată cu notația neumatică și asupra unor particularități specifice perioadei, datorate regimului politic. Muzicienii formați înainte de instaurarea comunismului – de dascăli păstrători ai bunei tradiții de cântare psaltică, în școli mănăstirești și seminarii teologice prestigioase din perioada interbelică – au fost liantul care a asigurat revigorarea rapidă a muzicii de tradiție bizantină în ultimul deceniu al secolului al XX-lea și au îmbogățit repertoriul stranelor românești cu valoroase creații originale.

Cuvinte cheie: cântare de strană, comunism, muzică bisericească, tradiție psaltică, uniformizare

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1