Cornel Țăranu și obsesia variației

Având ca punct de pornire afirmaţia lui Vasile Herman, care prezenta creaţia lui Cornel Ţăranu ca o operă aflatăîn continuă reînnoire, studiul de faţă urmăreste, pe aceeiaşi coordonată, aspecte ale lucrărilor scrise (ori rescrise) în perioada anilor 1980-1994. Acestea se desfăşoară în spaţiul tuturor genurilor muzicale, inclusiv al muzicii de film. Creaţia acestui deceniu se caracterizează prin unitate stilistică şi o foarte mare economie a mijloacelor de abordare a materialului muzical, de altfel, el însuşi destul de restrâns. Principala tehnică de lucru este travaliul pe baza variaţiei, care generează largi posibilităţi de elaborare ritmică, melodică, timbrală, armonică, etc. Prezenţa aceloraşi elemente generatoare în mai multe lucrări cu caracter diferit (aspect valabil atât pentru muzica de cameră, cât şi pentru cea simfonică, concertantă, vocal-instrumentală sau corală), determină o comuniune spirituală a acestor piese şi nu este altceva decât o dovadă în plus a deplinei maturizări componistice a autorului.

Cuvinte-cheie: Cornel Ţăranu, muzica românească contemporană, tehnici variaţionale, elaborare melodică, ritmică, structură formală determinată de materialul muzical sau de textul poetic.

Descracă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1