Atitudini camerale în muzica mozartiană

Studiul investighează atitudinea creatoare a lui Mozart manifestată în genul cameral, punându-se accent analitic pe faptul că operele mozartiene au fost adresate direct şi plenar publicului vremii sale, iar că generaţiile următoare, în comprehensiunea acestei capodopere, trebuie să o imagineze în ipostaza indicativului lor prezent prin contopirea orizonturilor cultural-artistice de la Mozart şi până la ele înseşi, inclusiv astăzi.

Investigând evantaiul deosebit de colorat al apariţiilor etosului cameral mozartian autorul se referă în special la momentele purtătoare de stileme evidenţiate ale epocii, concretizând locusul şi tempusul de apariţie şi existenţă ale acestora. Trecând în revistă, ca episteme ale operei de viaţă mozartiene – printre altele, Sonatele pentru pian şi vioară care poartă amprenta perioadei petrecute la Mannheim şi la Paris Cvartetele de la Milan, Duoul pentru fagot şi violoncel compus la München, Cvintetul pentru pian, oboi, clarinet, fagot, corn în Mi bemol-major – se subliniază chintesenţa ars poeticii mozartiene bazate pe plăcere, aidoma canoanelor estetice ale atitudinilor clasice manifestate prin comprobatio, placendi cupido şi ostentatio sui. Pentru obţinerea de succese din rândul publicului, Mozart se adresa nuanţat marelui public şi celor iniţiaţi.

Destăinuind paradoxul că fiecare epocă a vrut să aibă adecvare faţă de acele epoci anterioare care, la rândul lor, nu şi-au manifestat nici o adecvare faţă de ele însele, autorul evidenţiază ca adecvat momentul comprehensiunii de astăzi faţă de atitudinile camerale mozartiene prin trecerea de la înţelegerea „monologizantă” a partiturii la actul dialogului hermeneutic al acesteia cu  interpretul, şi, prin el, cu publicul.

Cuvinte şi expresii-cheie: comprobatio, placendi cupido, ostentatio sui, cameral, non nova sed nove, polihistor, marele public, publicul iniţiaţilor

 

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 32 nr 2

Vol. 32 nr 2