În această lucrare, studiez modul în care cântarea vocală și dificultățile fiziologice aleanatomiei noastre de a intona anumite intervale ar fi putut unul dintre posibilele motivepentru care genul (genos) enarmonic, considerat la grecii antici unul dintre cele maifrumoase, ar fi dispărut într-o atapă atât de timpurie precum perioada clasică a Antichității.Cel mai probabil, dispăruse deja atunci când Aristoxenos scria Elementa harmonica în secolulal IV-lea î. H. În orice caz, el nu se regăsește în niciun exemplu în perioada elenistică, fiindînlocuit de celelalte două genuri (gene): cel cromatic și cel diatonic. Voi cerceta aceastăproblematică în relație cu tehnica vocală folosită de cântăreți și felul în care aceasta ar puteasta la baza unuia dintre motivele care au contribuit la ieșirea din uz a acestui genos.Voi analiza dificultatea organizării interioare a intervalelor enarmonice în interiorultetracordului, cu precădere atunci când trebuia interpretat de voce, în calitate de instrument.

Cuvinte-cheie: genos enarmonic, tehnică vocală, muzică, Grecia clasică

Descarcă articol