Cei care l-au cunoscut cu adevărat vorbesc despre „...un intelectual rafinat, dar care nu vroiaca acest lucru să se vadă, fiind în context universitar mai degrabă Ion Creangă decât TituMaiorescu” (Cornel Țăranu). În lucrările religioase (Cerul și pământul – colecție de coruri,Liturghia valahă, Din Scripturi), la o vârstă a înțelepciunii, maestrul ne-a făcut cadou o creațieîn care regăsim acea culoare particulară a închinării românești. Fuga de spectaculos șitriumfalism, smerenia limbajului și tainica lui legătură cu înaintașii se topesc într-oexprimare în care nu evenimentul este esențial, ci starea. Se regăsește în acest limbaj întreagaîntruchipare a românescului „se cade sau nu se cade” , cu întreaga lui plajă semantică,expresie care, cred eu, i-a jalonat întreaga creație.

Cuvinte cheie: intelectual rafinat, românesc, rost, simplitate.

Descarcă articol