Constantin Tufan-Stanl=ro&m=autori&a_id=67 Constantin Tufan-Stan
Liviu Tempea – 150 de ani de la naştere

Liviu Tempea este, aidoma altor merituoşi muzicieni bănăţeni şi transilvăneni care au activat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale veacului următor, un nume cvasinecunoscut în istoria muzicii româneşti. Ar fi neproductiv să-i considerăm minori pe toţi aceşti modeşti şi devotaţi slujitori ai Euterpei, care şi-au adus aportul la dezvoltarea muzicii culte româneşti într-o perioadă istorică sensibilă, ocupându-ne doar de personalităţile care, dintr-un motiv sau altul, au dobândit o anumită notorietate în peisajul muzicii contemporane. Deontologia profesională ne obligă ca, utilizând instrumentele moderne ale cercetării muzicologice, să reconstituim, fie şi parţial, sine ira et studio, selectiv, dar cu discernământ, secvenţe semnificative care se pot constitui în adevăraţi lianţi pentru înţelegerea şi configurarea unei panorame exhaustive şi obiective a istoriei muzicii româneşti.

Născut la Lugoj în 1860, pianist profesionist, licenţiat la Akademie für Musik und darstellende Kunst din Viena, cu timpurii, dar consecvente şi consistente preocupări componistice, Liviu Tempea a fost, încă din tinereţe, un adevărat ambasador al muzicii corale bănăţene. La Dumbrăveni (în ţinutul Botoşanilor), în 1897, a pus bazele unuia din primele coruri mixte ţărăneşti din acel areal cultural. La Bucureşti, a colaborat cu D. G. Kiriac, contribuind la fondarea Societăţii Corale „Carmen” (1901), apoi, la Sibiu, în 1909, a preluat, de la Augustin Bena, bagheta dirijorală a Reuniunii Române de Cântări şi Muzică. Dincolo de implicarea sa în trepidanta viaţă muzicală clujeană interbelică (mai cu seamă ca pianist­acompaniator, competent cronicar muzical, dar şi în calitate de cadru didactic la catedra de pian a Conservatorului de Muzicăşi Artă Dramatică), o definitorie dimensiune a personalităţii sale artistice o constituie creaţia, chiar dacă nu a lăsat posterităţii decât câteva spumoase miniaturi pianistice şi opusuri corale laice şi religioase. Capodopera sa, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cor mixt a cappella, compusă în stil polifonic linear, poartă amprenta unui evident meşteşug contrapunctic, temele fiind inspirate din vechi melodii de strană.

Liviu Tempea a trecut la cele veşnice la Cluj, în 1946, la un an după întoarcerea sa din refugiul timişorean, datorat Dictatului de la Viena, şi reluarea activităţii didactice universitare, lăsând posterităţii suficiente împliniri artistice, argumente certe pentru a fi inclus la loc de cinste în istoria muzicii româneşti.

 

Cuvinte şi expresii-cheie: pianist-compozitor, Lugoj, Eminescu, Rugăciune, Deşteaptă-te, române!, Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj

Descarcă articol

Numărul recent:

Vol. 35 nr. 1

Vol. 35 nr. 1