Aniversarea Teatrului wagnerian din Bayreuth a fost pentru anul 1976 unul dintre evenimentele cele mai remarcabile ale vieţii muzicale mondiale. În ultima sutǎ de ani, filozofi sau muzicieni, hegelieni sau socialişti, romantici naturalişti sau realişti, găseau încǎ în opera wagneriană sursele funciare ale gândirii lor. Printre aceştia se remarca în anii ’60 ai secolului XIX un tânăr hegelian necunoscut, din România, Titu I. Maiorescu, care prezenta la „Philosofische Gesellschaft” din Berlin şi la „Cercle des Sociétés Savantes” din Paris, o conferinţă intitulată: Vechea tragedie franceză şi muzica lui Wagner. În acest an aniversar reţinem în special gândirea estetică a unuia dintre muzicienii care au semnat spectacolele centenarului: Pierre Boulez. Timpul devine o categorie nouă, integrată de eminentul compozitor francez în analiză, în lumina experienţei filosofice literare sau muzicale contem­porane. Conducerea muzicală a Tetralogiei semnată de Pierre Boulez a adus mărturii concrete asupra vederilor sale estetice şi, poate, câteva aspecte interpretative ale maestrului. În aceastǎ capodoperǎ el a dublat toată această claritate a construcţiilor structurale prin dimensiunea afectivăşi pasională. Prin a sa regie, Patrice Chéreau a realizat ceea ce direcţia muzicală considera a fi lumea dramatică a operei, desfăşurându-şi poate, viaţa sa proprie, exprimând oricum lumea muzicală. În  ciuda  unor mijloace eclectice sau neconvenţionale, regizorul şi scenograful (Richard Peduzzi) au exprimat vederile lor într-o manieră eficientă în care patina timpului va aduce mai multă unitate şi mai multă consecvenţă copleşitorului ansamblu al celor patru seri de operă, din august 1976.

  Cuvinte şi expresii-cheie: centenar, Teatrul wagnerian, gândire estetică, Tetralogia

Descărcare articol